Ca în orice comunitate locală, problemele de tip administrativ, social sau politic nu lipsesc niciodată. Acest lucru se întâmplă desigur şi în comuna Săruleşti. Sunt convins că mulţi dintre dumneavoastră, cititorii ziarului Săruleşti AZI, locuitori ai localităţii mai sus amintite, aţi vrea să ca acest mijloc de informare să vă ofere răspunsurile la întrebările cu privire la problemele care, inevitabil, se ivesc după o zi pe alta. Unele dintre aceste probleme, mai mult sau mai puţin delicate, am încercat să le discut cu domnul primar Ghedzira Nicolae. Ultimele evenimente ce s-au întâmplat în comuna Săruleşti au fost dezbătute pe larg într-un amplu interviu.
Cand se va finaliza drumul judeţean?
Drumul judeţean se va finaliza în prima jumătate a anului 2012, când se va turna, peste asfaltul existent, şi stratul de uzură, se vor finaliza rigolele, acostamentele şi podeţele. Nu e nevoie să mulţumească nimeni primarului pentru noul aspect al drumului judeţean cum nu era nici nevoie sa fie înjurat pentru perioada în care se lucra la reabilitarea sa. Au fost multe momente neplăcute, le-am simţit cu toţii mai mult sau mai puţin intens, dar fără să trecem printr-o asemenea perioadă, nu s-a putut. Drumul va oferii comunei noastre o notă de modernitate, va avea un aspect estetic plăcut şi de aceea, cred că cetăţenii comunei Săruleşti nu se vor apuca să umple şanţurile cu gunoaie aşa cum deja se observă chiar acum în unele locuri. Anul viitor vor fi amplasate cu avizul Consiliului Judeţean Călăraşi în zona de interes, limitatoare de viteză care să mai reducă din elanul vitezomanilor. Pentru problemele care există acum, şi mă refer la lipsa unor tuburi corespunzătoare sau chiar a tuburilor la podeţe în unele locuri, cetăţenii se pot adresa primăriei în scris, sesizări pe care le vom transmite constructorului. Unele cazuri s-au mai rezolvat.
Cărui fapt se datorează întârzierea inaugurării grădiniţei nou construite în satul Săruleşti Gară şi ce e cu nunţile şi botezurile ce se organizează acolo?
Cred că sunt cea mai mâhnită persoană de pe întreg teritoriul comunei Săruleşti şi care suferă cel mai mult pentru întârzierea inaugurării grădiniţei. Grădiniţa s-a construit ca urmare a câştigării unui proiect de incluziune socială finanţat parţial de Guvernul României iar suma cea mai mare de bani venind de la Banca Mondială. Primăria Săruleşti a avut, cu siguranţă, o cofinanţare în bani primiţi de la Consiliul Judeţean pentru încălzire centrală (achiziţia şi montarea centralei), racordul apei, racordul electric, construirea locurilor de joacă, alei pietonale şi amenajarea peisagistică în incintă. Spre ghinionul nostru, constructorul a început foarte serios dar pe parcurs, când lucrările trebuiau finalizate, şi-a arătat adevărata faţă, în sensul că a întârziat nepermis de mult finalizarea lucrărilor. Trebuie menţionat faptul că, acesta a fost selectat de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului ca urmare a unei licitaţii desfăşurate la Minister. Acesta a subcontractat unui alt executant efectuarea lucrărilor, subcontractant cu care Primăria Săruleşti a angajat, respectând condiţiile legii, categoria de lucrări pentru care a obţinut cofinanţare din partea Consiliului Judeţean, nu însă în totalitatea lor. Am contractat lucrarea de achiziţie şi montare a centralei termice, am contactat betonarea parcării şi a fosei septice, racordarea la reţeaua de apă şi amenajarea peisagistică, adica exact lucrările care nu s-au efectuat corespunzător, sau mai grav, nu s-au efectuat deloc, unele. Există o lege care reglementează asemenea conflicte, procedăm conform acestei legi, am somat şi notificat constructorul, proceduri care însă nu vor ţine de cald la iarnă copiilor. Nimeni nu şi-a dorit o asemenea situaţie, ea însă există şi încercăm să rezolvăm cât se poate de repede această situaţie. Cunosc starea de spirit a cetăţenilor pe această temă, este o mare presiune pusă de părinţi, nu dorm liniştit, însă lipsa resurselor financiare o să împiedice inaugurarea acestei clădiri până la o dată pe care încă nu o cunosc. Ne zbatem cu toţii, primăria şi şcoala, să scurtăm această perioadă cât se poate de mult. Despre evenimentele care se întâmplă acolo, în speţă oficierea unor cununii civile, ele au început să să întâmple şi cel puţin cât voi fi eu primar acestea se vor desfăşura acolo. În clădirea gradiniţei, există un spaţiu central definit de proiectant ca fiind spaţiul multifuncţional, deci foarte potrivit pentru oficierea cununiilor civile. Am ales această soluţie din respect pentru tinerii care se căsătoresc şi pentru familiile lor, ţinând cont de importanţa momentului pentru întreaga lor viaţă, ţinând cont de faptul că în primărie nu avem un spaţiu corespunzător, este şi greu de ajuns din cauza căii ferate, clădirea este veche, inospitalieră, nepotrivită din punctul meu de vedere pentru evenimente aşa de importante. Toţi dintre noi ştim că la fiecare cununie civilă, asistă de regulă multe rude şi prieteni, există regula sa se desfacă sticle de şampanie, să se servească bomboane, fursecuri, etc. Nu ascund faptul că atunci cand soarta mi-a oferit prilejul de a oficia o cununie civilă pentru unul dintre copiii mei, am facut-o acolo, nu mi-a fost şi nu o să imi fie niciodată ruşine pentru acest lucru. Pot spune că existenţa acestei construcţii, pentru care am depus şi muncă şi suflet, este un obiectiv care va aminti peste ani tuturor, faptul că am construit pentru copii şi scoală, o clădire. Amintesc celor care au uitat că în urmă cu mulţi ani, parinţii mei au construit prima şcoală din localitate iar eu sunt mandru de acest aspect, am reuşit să o modernizez şi să-i asigur bune condiţii de funcţionalitate. Aceasta, alături de noua grădiniţă şi de centrul social multifuncţional pe care o să-l construiesc în curând în aceeaşi curte, să amintească oamenilor de prezenţa mea vremelnică în funcţia de primar al acestei comune.
În anumite seri, pe străzile din satele comunei Săruleşti, circulă un autoturism de culoare roşie care ar trebui sa reprezite sistemul de paza nou înfiinţat al comunei Săruleşti. Cât de eficientă este această măsură?
Despre eficienţa acestei măsuri am putea discuta peste una, două, trei luni de aici încolo, perioadă în care acest sistem are ocazia să îşi demonstreze eficienţa sau ineficienţa. Prin hotărârea Consiliului Local, s-a stabilit că fiecare familie a comunei Săruleşti trebuie sa achite 50 lei din buzunarul propriu, în fiecare an, pentru a asigura funcţionalitatea sistemului. Primăria a facut contract cu firma Muntenia Force din Călăraşi care, angajând 1-2 persoane din Săruleşti, sau poate chiar 3, va asigura o permanenţă pe străzile satelor comunei Săruleşti. Paza se asigură numai pe timpul nopţii şi numai în interiorul satelor, fără culturi sau alte obiective. Eu ştiu că 3 persoane este foarte puţin, şi o singură maşină, dar 6 persoane şi 2 maşini ar însemna 100 de lei din buzunarul fiecărei familii pentru un an de zile. Dacă cetăţenii acestei comune apreciază că este bine şi pot să plătească mai mult, ca să li se ofere mai mult, eu sunt de acord cu această propunere. Până acum, dar sunt prea puţine zile de când sistemul funcţionează, nu ne-am putut face o imagine despre eficienţa activităţii. Eu o sustin, este nevoie de sprijinul cetăţenilor şi de banii lor şi lucrurile probabil că vor merge bine.
În ultima perioadă sunt evenimente în interiorul scolii care au bulversat comunitatea. Ce se întâmplă mai exact?
Din punctul meu de vedere am facut nişte afirmaţii despre şcoală în general, despre interesul pe care îl arăt acestei instituţii, despre resursele pe care le aloc, despre dreptul meu de a comenta sau nu, despre sistem şi multe altele. Nu ştiu câţi oameni din comuna Săruleşti cunosc faptul că strategia de dezvoltare pe termen mediu şi lung al acestei comune, încerc să o bazez pe facilitarea accesului la un învăţământ de calitate pentru toţi locuitorii comunei, pe pregătire şcolara şi profesională. Plec de la ideea că numai astfel, formând oameni bine pregătiţi şi bine educaţi, investind în procesul de învăţământ, peste 10 sau 15 ani de aici în colo, tinerii pe care acum îi formăm să poată deveni cetăţeni de nădejde ai acestei comune, să dobândească educaţia şi pregătirea şcolară necesară astfel încât să îşi întemeieze familii pe care să le poată susţine, asigurându-le un nivel de trai corespunzător datorită unor locuri de muncă bine plătite sau a unor afaceri pe care aceştia să le dezvolte. Aceasta este una din şansele comunei de a se schimba în bine, prin dezvoltarea capacităţii de înţelegere a oamenilor astfel încât să nu poată fi manipulaţi, să înţeleagă şi să se implice în viaţa comunităţii în mod conştient, să dobândească capacitatea de autodeterminare şi să ofere copiilor lor un model corespunzător. Am alocat în timp de la bugetul local foarte multe resurse pentru infrastructura şcolară, pentru cadre didactice pregătite şi devotate comunităţii, pentru proiecte care să îmbunătăţească standardul de calitate al actului educaţional în şcolile din Săruleşti. Sunt lucruri bune care se întâmplă aici dar mai e foarte mult de lucrat pentru armonizarea relaţiei şcoală-administraţie publică locală-cetăţeni. Ducem o adevarată luptă cu comunitatea de romi pentru a atrage copii de acolo către şcoală, către educaţie, singura pârghie din punctul meu de vedere, care poate garanta cât de cât succesul procesului de integrare a acestora, proces pe care l-am declanşat din prima zi de când am ajuns primar. Este o activitate foarte grea, se depun eforturi uriaşe, şi dacă pentru dorinţa mea de a-i transforma pe aceşti oameni prin şcoală şi prin educaţie, sunt de acord să fiu numit ,,primarul ţiganilor” asa cum mulţi oameni, care eu cred că habar nu au ce vorbesc, m-au denumit. Despre felul cum se numesc şi se scot directorii din funcţie la Şcoala din Săruleşti, pot să spun doar că sunt proceduri care mă jignesc în mod direct, care jignesc comunitatea, care jignesc dorinţa noastră de a instituţionaliza o relaţie corectă şcoală-administraţie-părinţi. Când primeşti prin fax schimbarea directorului fără a fi consultat, fără a se ţine cont de un anume context şi interes local, nu poţi să ai o reacţie de bucurie, deşi eu aici nu comentez calitatea oamenilor care vin şi pleacă din această funcţie. Aici comentez numai modalitatea lipsită de tact şi diplomaţie când sunt gândite aceste schimbări care bulversează procesul de învăţământ local mai profund decât mulţi dintre noi îşi dau seama. Precizez încă odată, că nu am nici un fel de aprecieri critice faţă de cei care au venit sau au plecat din această funcţie. Această alternanţă la conducerea şcolii, din păcate creeaza un mediu favorabil formării unor aşa-zise grupuri de sprijin favorabil uneia sau alteia dintre persoane, grupuri care ar trebui să nu existe şi nu să se manifeste. Dorinţa mea ar fi să am o cancelarie unită, cu intelectuali dedicaţi meseriei, preocupaţi numai de calitatea procesului de învăţământ, preocupaţi să furnizeze societăţii copii bine pregătiţi şi bine educaţi cu care să ne mândrim şi care să dovedească justeţea investiţiilor facute în procesul de învăţământ. Schimbările, sau modul cum s-au produs ele, au scos la lumină anumite aspecte care dovedesc că în cancelaria Şcolii Generale situaţia este alta. De aici şi mesajele mai mult sau mai putin tendenţioase care s-au transmis parinţilor, mesaje care pot să tensioneze relaţia administraţie-părinţi, care pot să zdruncine încrederea dobândită cu greu de-a lungul anilor. Că directorul şcolii se numeşte Gilda, Nicoleta, Alexandrina, etc. este mai puţin relevant pentru mine. Consider că pot să colaborez bine cu oricine ar fi director, oricum s-ar numi, cu o singură condiţie: numirea sa, să nu genereze distrugerea spiritului de echipă, prin crearea de ,,bisericuţe” în cancelarie, prin dezechilibrarea unor mecanisme care au funcţionat până acum, cât de cât bine. Doresc să închei acest capitol cu o concluzie: nu primarul numeşte sau demite directorul şcolii.
Cât de obligatorii sunt asigurările pentru case şi cât de benefice?
Asigurările trebuiesc facute în mod obligatoriu, cetăţenii pot primi amenzi pentru neasigurarea caselor, legea ma obligă sa fiu aspru. Până acum însă, am mizat pe interesul cetăţenilor şi pe spiritul lor civic. Mi-e greu să dau amenzi pentru casele care nu au asigurări, câteodata însă, legea ma obligă să fac şi lucruri care nu îmi fac plăcere. Nimeni nu se gândeşte însă, că pot să apară incendii, cutremure sau alte calamităţi. Dacă, Doamne Fereşte, lucrul acesta se întâmplă şi oamenii au nevoie de ajutor, numai asigurarea îi poate salva. Fiecare să tragă o concluzie din ceea ce am spus şi să hotărască singuri.
Ce părere aveţi de furturile de porumb şi struguri şi ce s-ar putea face?
Sistemul clasic prin care poliţia acţiona, s-a modificat. Pentru cele 7 sate ale comunei, ne-a ramas un singur poliţist, este vorba de domnul Mitu, care va face şi el ce va putea singur. Pentru intervenţii şi alte urgenţe, cetăţenii trebuie sa sune la 112 şi un echipaj se va deplasa în cel mai scurt timp la sesizare. Plângerile se depun la secţia de poliţie înfiinţată la Tămădău Mare. Dacă e bine sau e rău, lucrul acesta o să-l simţim fiecare pe pielea noastră. De aici şi nevoia de a organiza o pază proprie, nevoia de a avea o permanenţă pe străzi şi ziua, nu numai noaptea. Asta înseamnă însă alţi bani din buzunarul fiecăruia. Faţă de anul trecut, principalele societăţi au avut contracte cu firma de pază care a făcut ce a putut ca să le protejeze culturile. Nu au mai fost aceleaşi reclamaţii ca anul trecut. Este însă evident, faptul că în această situaţie, cetăţenii comunei trebuie sa accepte ideea de a ne organiza şi de a face faţă fenomenului infracţionalităţii. Ce ar insemna asta? Asta ar însemna să ne organizăm şi să ne păzim culturile, viile findcă nu are cine să facă acest lucru şi să nu sperăm că va veni poliţia să stea în tarlaua de vie. Aceasta este realitatea şi trebuie să o înţelegem ca atare. Au fost mai puţine reclamaţii anul acesta pe această temă dar totuşi suficient de multe ca să demonstreze că situaţia nu este în regulă. Nu este un mesaj foarte optimist pe care îl transmit dar spun tuturor celor care vor să audă că, dacă se vor aşeza în spatele meu, aş putea împreună cu ei, să păzim şi viile, şi porumburile, şi trifoaiele şi multe altele. De pe prispa bătăturii însă, de la cârciumă sau de prin trenurile de navetişti, vin foarte multe idei care toate însă au un numitor comun: primarul trebuie să asigure paza şi dacă mai are timp liber, să rezolve şi celelalte probleme ale celor 3230 de locuitori ai comunei Săruleşti. Cât de bine pot eu să asigur paza, am să vă rog să înţelegeţi acest lucru, spunându-vă că, în toamnă aceasta, faţă de anul trecut, eu am stat mult mai rău: nu am mai găsit nici un strugure când m-am dus sa o culeg. Nici eu nu pot face pentru mine nimic dacă sunt lăsat singur şi cetăţenii nu mă sprijină.
Interviu realizat de: Ionut Udescu
